Să nu ne judecăm părinții!

Nu suntem noi judecătorul, doar Cel de Sus are puterea și dreptul de a ne judeca. Poate nu au fost ,,oamenii perfecți” in viziunea noastră, dar, atâta timp cât ne-au oferit un adăpost deasupra capului, ne-au îmbrăcat, ne-au hrănit, ne-au trimis la școală, să le mulțumim. Poate că au făcut un sacrificiu enorm pentru a ne oferi nouă toate aceste lucruri. Poate au renunțat la fericirea lor, nu putem ști. Fiecare om are dreptul la viață, la o viață care să îl facă fericit, împlinit și iubit. Nu știm ce e in sufletul lor. Observăm cu stupoare că au ajuns la o vârstă înaintată și că fac tot felul de greșeli. Da, așa este, fac greșeli, dar cu siguranță, acolo in sufletul lor a rămas un gol, o nemulțumire din timpul întregii vieți, poate nu au avut meseria pe care și-ar fi dorit-o, poate nu au avut viața pe care si-ar fi dorit-o, dar s-au sacrificat si au mers inainte, au inchis ochii si au luptat pentru noi, pentru a ne crește. Suntem oameni, cu toții suntem diferiți, fiecare om își manifestă nemulțumirile si furia in modul lui,  să ne gândim că nu se știe câte zile ii vom avea in preajma noastră, să îi lăsăm să fie fericiți.
Sunt părinți care aleg…și aleg între copii. Părinți care inchid ochii la problemele unuia dintre copii, doar ca să le fie bine celorlalți. Din păcate există, dar nu ii judecăm, din contră, ii lăsăm să își trăiască viața așa cum consideră ei, așa cum simt. Nu ii judecăm noi, nu e dreptul nostru.
Sau, sunt părinți care nu le-au oferit copiilor nimic din ce am menționat mai sus, nici măcar o eugenie. De acei părinți ce să mai zicem? Părinți care nu au avut un job in toată viața lor, cărora nu le-a păsat dacă tu aveai ce să mănânci, cu ce să te îmbraci, părinți care te așteptau să vii de la școală ca să le dai să mănânce, să le gătești ceva…Da, copil la 9-10ani, veneam de la școală și gateam, căci tatălui nostru ii era foame, trebuia să prindă puteri pentru că venea seara și trebuia să își petreacă noaptea in baruri. Și totuși ii mai oferi o șansă, după 20 de ani:), dar constați cu stupoare că e același om, fără regrete, care minte in continuare și așteaptă de la tine totul, ca și în copilărie. Bani, mâncare țigări, băutură și dacă se poate și o cazare la vreun hotel ceva…pentru că nu a realizat nimic in viata lui. Așa că se poate și mai rău, iar exemplele pot continua…
Sau, sunt părinți care nu ti-au dat viață, dar se pot numi părinți in adevăratul sens al cuvântului, părinți pe care Dumnezeu ți i-a scos in cale, poate, când aveai cea mai mare nevoie și care ti-au oferit tot ce au putut( multumesc, tată).
Sau părinte care te-a crescut de unul singur, care pleca dimineața la ora 5:00 la servici, iar după servici muncea pe la oameni până seara târziu, doar ca tu să ai ce să mănânci, să nu duci lipsă de haine, rechizite…(mulțumesc , mamă ).
Așa că, dragilor, să nu facem greșeala de a ne judeca părinții!!! 😉

Aleg să fiu informată:)

Lasă un răspuns